Sarbatori fericite?

Uneori, poti sa iti dai seama, intr-o fractiune de secunda, lucruri pe care nu te-ai fi gandit ca o sa le realizezi niciodata. Unii ii zic inspiratie divina. Altii ii zic noroc chior. Eu o sa ii zic tristete.

Am obosit. Asta am realizat astazi. Asa ca, din acest moment, pot fi considerat deconectat.

Scriind dintr-un semicerc.

Nu exista un secret in a fi spontan. Asa ceva nu poti invata. Tine de subconstient. Asa ca, de la subconstient la subconstient, scriu aceste cuvinte.

A fi rational si spontant nu tine de subconstient. Tine, ironic, de inima. Asa ca acum scriu liber. Nu ai cum sa inveti sa scrii liber, tine de altceva. Nu stiu inca de ce.

Cumva, cercul se incheie tot in subconstient pentru ca de acolo vine totul. Insa acea zona care il inchide... nu o pot vedea inca. Asa ca scriu aceste cuvinte. Traiesc o stare. Si o sa imi vad cercul. Nu acum, nu maine, dar candva. Candva voi vedea acel cerc cum se inchide. Insa cred ca nu privesc din unghiul care trebuie. Nici nu ma pot misca. De aia ai nevoie de acel cineva. Pentru ca atunci cand te iubeste, are o anumita sclipire in ochi. Si de aia trebuie sa o iubesti inapoi. Pentru ca numai asa vei avea taria sa te uiti la ea in ochi. Si cum ea e langa tine... are un alt unghi. Si in acel moment, in acea sclipire, poti vedea reflexia cercului. Pe care altfel nu ai cum sa il vezi in totalitate.

Inchis.