De ce urasc winamp-ul.

Eram absolut decis sa ma reapuc sa folosesc Winamp-ul, dupa o pauza de aproximativ 3 ani si ceva.

In acest rastimp am folosit, pentru muzica, fie iTunes, fie Windows Media Player. Pe amandoua le recomand, desi iTunes e destul de greoi...
Astazi m-am razgandit. Renuntasem la Winamp pentru ca era bundled cu adware si toolbars si tot felul de prostii, pentru ca era un program dubios care avea destul de multe gauri tocmai datorita plugin-urilor disponibile si a multitudinei de skin-uri. Pentru ca are o interfata standard absolut oribila, pentru ca de la versiunea 5 (chiar 3) in coace s-a raspandit pe mult prea multe cai si nu mai face nimic cu adevarat bine.
Vroiam un player light, pe care sa il pot folosi in timp ce ma joc WoW si fac browsing, vorbesc pe mess si/sau skype, deci multe aplicatii foarte intense.
Winamp-ul clasic, peste care am si dat foarte mult in ultimul timp (pe la altii) se dovedea a fi o varianta din ce in ce mai buna pt nevoile mele. Eh, m-am razgandit.
Motivul l-am citit pe ziare.com, link direct aici.
Voi continua sa folosesc iTunes-ul care, desi ocupa destul de multa memorie (de care oricum nu duc lipsa) si e foarte greoi (mai ales la start-up), macar stiu ca are toate functiile de care am nevoie si nu vine cu toate porcariile sa am ce sa imi curat din calculator. Recomand oricui: Evitati Winamp-ul!!!!

Salt

Niciodata nu mi-a placut sa scriu cronici. Poate si pentru ca niciodata nu am fost bun la asta. Insa acum, dupa foarte mult timp, voi mai incerca marea cu sarea inca o data, poate poate de data asta o nimeresc.

Se face ca asta-seara incepu blizzcon-ul. Si ca orice fan adevarat, ne stransem noi, doi "ghici" sa ne uitam la open ceremony si la turnee, q&a, etc...
Dupa vreo ora in care am vazut cam tot ce era interesant, ne-am plictisit, asa ca am recurs la gaming pentru a combate fenomenul care punea stapanire din ce in ce mai puternic pe incaperea din care scriu acum. E de fapt un balcon foarte interesant.. Undeva pe la etajul 7 al unui bloc de pe Dorobanti.... Un balcon transformat, practic, in birou. Dupa ceva WoW si ceva mai mult StarCraft 2, somnul a pus stapanire pe unii dintre noi asa ca a venit momentul pentru pop corn si film.

Pentru ca nu il vazusem si pentru ca era ceva care chiar se cerea vazut, am ales Salt (cu Angelia Jolie). Interesant. Un film de actiune, fara niciun pic de realism, cu o femeie considerata a fi superba in rolul principal. Nu se poate ceva mai bun, nu!?

Ei bine, da... Ca sa fiu sincer, ma declar placut impresionat. Desi are destul de multe minusuri caracteristice genului, printre care voi enumera rapid personajele "plate", replicile devenite deja clisee si momentele in care te prinzi exact ceea ce urmeaza sa se intample, alt aspect al flmului a reusit sa ma tina conectat.

Povestea. Desi mi-a fost usor sa imi dau seama pas cu pas ce urmeaza sa se intample, niciodata acest film nu m-a lasat sa imi formez o imagine de ansamblu asupra sa. Ca sa fiu sincer, nici pana acum nu sunt ferm convins de pozitia personajului jucat de Angelia Jolie... Sentimentele fata de personajul ei se schimba de la indiferenta, la indignare pentru ca spre sfarsit sa te atasezi de ea si chiar sa iti doresti sa reuseasca.

Sunt cateva momente care m-au surprins cu adevarat, ceea ce e mereu un lucru bun, mai ales ca nu ma asteptam la asta inainte de a apasa "play". Este, trebuie sa recunosc, scris bine, iar jocul actorilor pe masura. "Momentele rusesti" sunt destul de prost realizate, mai ales din pricina faptului ca ajuta la crearea unei imagini false despre Rusia, insa, in rest e in regula. Nimic de Oscar, clar, dar si mai clar e ca zmeurele se vor duce altundeva la anul. Sunt 100 de minute de actiune buna, nimic nemaivazut insa. E presarat cu de toate, de la surprize inimaginabile in primele 10 minute de vizionare la clifthangere parca interminabile.

Il recomand. Pentru o seara presarata cu actiune este in mod cert o alegere buna.

A fi sincer inseamna a fi toxic.

ATENTIE!!! este o postare care nu va avea nici o noima pentru cititorul oarecare. Articol bine directionat. Multumesc pentru intelegere!

Unul din cele mai dificile lucruri pe care le-am intampinat este acela de a fi cu adevarat sincer cu o persoana.

Onestitatea adevarata este extrem de toxica si foarte putini oameni pot suporta adevarul in continuu. Deobicei, alegem sa filtram informatiile pe care le impartasim cu ceilalti, din mai multe motive, printre care pot enumera: bunul simt, dorinta de a proteja("what you don't know, can't hurt you"), rusine, frica, simplitate etc.

In viata nu am dat decat de foarte putini oameni cu care am putut sa fiu sincer cu adevarat si fata de care am putut sa spun tot ce ma taie capul. Sunt, mai exact, doi la numar.

Sunt o fire analitica. Imi place sa disec, iar in anumite privinte am un spirit de observatie iesit din comun. Compensez pe deplin pentru asta, insa, prin faptul ca mi se intampla sa caut un obiect si un sfert de ora... Obiect pe care orice om l-ar vedea instant. Insa eu nu ma refer la genul asta de spirit de observatie. Ci la cu totul altceva.

Lucrurile mici alcatuiesc imaginea de ansamblu. Niciodata nu poti sa cunosti un om cu adevarat, insa daca il urmaresti cu atentie, poti invata mai multe lucruri despre el in o ora cate ti-ar lua 5 zile sa ti le povesteasca el. Bineinteles, nu e o stiinta exacta, nici pe departe. Si ca sa incep cu romgleza, a lot of it is guess work. Most of the times, my guesses tend to be correct, though. Uneori si eu ma indoiesc de ceea ce vad/spun, insa alteori sunt atat de sigur ca as fi capabil sa imi "pun viata pe masa si sa nu am nicio emotie cum ca as pierde-o".

Sa dau un exemplu. Vorbeam, sau ma certam (nici eu nu mai stiu exact), zilele trecute cu persoana 45 (care in acest moment nu mai tine minte de unde vine chestia asta, acum si-a adus aminte si acum rade; yeah, I love you too ). Si ii zic la un moment dat ca eu cred ceva despre copilaria sa. Aia a fost ceva ce banuiam, insa nici de departe nu eram sigur... S-a si dovedit ca ma insel... Alte dati, insa, (ceva mai indepartate decat "zilele trecute") au pornit discutii in contradictoriu din cauza asta. Totul pornind de la faptul ca eu spuneam ce credeam, cu cea mai mare sinceritate. S-a dovedit ca aveam dreptate, insa nu despre asta este vorba.

Este vorba despre faptul ca aceasta sinceritate dura este si al naibii de greu de digerat. Pentru ca in momentul in care ii spui unui om verde in fata absolut tot ce crezi tu, in conditiile in care nu ai niciun drept sa faci asta, faci atac la persoana. Este inevitabil. De ce ar suporta asa ceva un om sanatos la cap? Eu cred cu tarie ca nu ar face-o.

De aceea am intalnit numai 2 astfel de oameni in viata mea. Si, uneori, spui niste lucruri pe care iti doresti sa le fii tinut pentru tine. Insa pica in moment, si chiar daca nu ar iesi la suprafata chiar atunci, tot ar exista o dilema. Cand bazezi o relatie pe [motto-ul] "no secrets, no lies, I want to know what you think, what's your opinion at all times", insa te abtii dintr-un motiv sau altul la un moment dat, atunci de ce te mai chinui in restul timpului? O faci degeaba.

Evident, cel mai bun drum este calea de mijloc. Insa exista oameni care te imping la mai mult, si pe care vrei sa ii impingi si tu la randul tau. Pentru ca simti ca se poate. Iar asta nu o poti face mintind. Iar daca, pe deasupra, au si o toleranta crescuta la adevar, atunci poti spune ca ti-ai gasit omul. Insa, uneori, adevarul te poate inapoia multi pasi. Cred ca pana la urma balanta se echilibreaza singura, si cred ca daca reusesti sa gasesti un astfel de om in viata, unul singur macar, esti norocos. "It takes a great deal of bravery to stand up to your enemies, but a great deal more to stand up to your friends". Trebuie sa ai sange mult pentru asta. Mult de tot.

Am vazut zilele trecute multi oameni adusi si pusi intr-un loc. Multi dintre care nu aveau legaturi individuale. Fiecare cu lucruri de ascuns, evidente. Insa dintre cei pe care ii stiam mai putin spre deloc, unul singur nu avea nimic de ascuns. Modest si onest, asa cum ii sade bine oricarui barbat, parea ca se simtea bine. A eticheta un om dupa "a lot of guess work" nu este just, e adevarat. Insa toti punem etichete, voluntar sau nu. Iar a ascunde asta mi se pare lipsit de sinceritate. L-am etichetat. Ca sa fiu sincer, facusem asta cu mult timp in urma. Insa acum am actualizat informatia, ca doar a crescut tva-ul intre timp. Si a trebuit sa actualizez si eu.

A spune asta, insa, e toxic. Te trimite multi pasi inapoi si daca se tot aduna, te poate costa mult. 5% nu e de ici de colo. Insa exista o posibilitate, mica ce-i drept, sa castigi. Si daca reusesti sa castigi asa, printr-o modalitate ce ar face orice om normal sa te bage-n a' ma-tii urgent, atunci e clar ca ai obtinut ceva legendar. Iar asta nu apare decat o data.