Trenul

Stai si te uiti la un trecut vijelios, incercand parca sa intelegi ce s-a intamplat si de ce a trebuit sa fie asa. Te gandesti ca puteai mai mult, ca putea sa fie mult mai bine, ca puteai fi fericit. Trenul in care te afli nu s-a oprit in halta unde trebuia sa stationeze. Tu poti sa hotarasti directia in care vrei sa pornesti. Niciodata nu poti merge inapoi, mereu inainte. Nu te poti opri, pentru ca a te opri este echivalentul cu a muri. Iar daca ai ratat sau un macaz pe care trebuia sa il iei... viata ta se schimba brusc. Incerci cu disperare sa te intorci, dar nu mai poti. Trebuie sa fie o solutie. Trebuie sa poti sa faci cumva ca sa te afli din nou in fata acelui macaz si sa il schimbi din timp, de data asta, pentru a putea trece pe sina pe care doresti sa te afli. Disperat, schimbi alte macazuri ca sa te intorci in gara de unde ai plecat si de acolo sa o iei de la capat. Dar nu te poti opri. Taca taca, taca taca.. se aude motorul turat al locomotivei. ai reusit sa intorci trenul cu 180 de grade, mergand pe alta sina, paralela cu cea pe care intrasei din cauza acelui macaz prost schimbat. acum mergi inapoi, dar tot inainte, spre gara de unde ai plecat. Dar nu poti merge in gara pentru ca asta ar insemna sa te opresti si nu te poti opri. asa ca ajungi in fata altor macaze, mai mergi poate sute de kilometrii ca sa o iei pe ruta ocolitoare catre acel macaz nenorocit.

Dar esti orbit. Nu vezi ca, desi ai ratat acel macaz, drumul merge inainte si, chiar daca ajungi in alta destinatie, viata ta merge inainte. Iti pierzi clipe pretioase incercand sa ajung la destinatia la care vrei sa cobori, negandindu-te ca, poate, drumul pe care mergi acum poate fi mai frumos decat cel pe care vroiai sa mergi.
In orice caz, ai reusit, cu intarzieri foarte mari, sa te intorci la acel macaz. Iata ca acum ai reusit, macazul s-a schimbat la timp de data asta si ai intrat pe linia pe care iti doreai sa fii inca de la inceput. A meritat, te gandesti. Ce linie buna! Accelerezi, vazand ca trenul parca merge mai bine pe otelul proaspat montat cu costul sudorii multor oameni. Oameni care nu au un tren al lor, te gandesti. Esti fericit! in sfarsit, viata ta a intrat pe drumul cel bun, dupa tine, pe drumul pe care doreai sa fii. Te relaxezi, stiind ca asta e linia ta, ca nu mai poate veni nici un alt tren din fata, ca nu exista stopuri care sa te opreasca din drum, pentru a ceda prioritatea, sau restrictii de viteza. Asa ca te duci in vagonul din spate, lasi locomotiva sa mearga, si te bucuri de aceste clipe pretioase. Esti intr-adevar fericit! Ii multumesti bunului Dumnezeu ca ti-a oferit sansa de a putea sa revii.

Taca taca, taca taca, taca taca!

....

Taca taca, taca taca, taca taca!

....




Ce s-a intamplat?

Trenul vibreaza foarte puternic, desi nu merge deloc repede. Te duci spre cabina locomotivei, sa vezi ce e in fata ta, dar pe drum, trenul se misca brusc si te lovesti cu capul de perete. Cazi, inconstient. Iti revii abia dupa minute bune, cu o durere buna de cap, nestiind exact ce s-a intamplat. Iti amintesti unde te afli, si incerci, din nou, sa ajungi in cabina de conducere. De data asta reusesti. Ceea ce vezi, te doboara. Sinele nu mai sunt perfect paralele, ele apropiindu-se si departandu-se cu cativa centimetri in permanenta. Incetinesti, scazi turatia motorului, dai un telefon sa ceri lamuriri. Incerci sa iti mentii trenul in curs, cu mare dificultate. Te uiti in jurul tau si iti amintesti, din alta viata, ca ai mai fost pe aici, odata, cu alt tren, in cea mai friguroasa iarna din viata ta. Erai doar pasager atunci, singurul pasager al acelui tren. Iti aduci aminte ca fusese o defectiune al sistemului de incalzire a vagoanelor... in loc sa incalzeasca vagoanele, incalzea rotile trenului... roti care, ajunse la temperaturi extreme, au dilatat sinele pe care circulai acum. iti creste pulsul. tensiunea arteriala atinge cote alarmante, iar cadenta inspiratiei si a expiratiei a trecut demult de cea a unui hamster. Trenul nu poate circula pe sinele acestea. mergi, mergi....

Taca taca, taca taca, taca ta.... poc!

Ai deraiat.

Ce sa faci acum? Plangi la disperare, te-ai oprit, dar inca traiesti. Trenul este repus pe sine ziua urmatoare, dar tu tot nu poti merge mai departe... Vei deraia iar, iti spune un avizat. Vrei sa inlocuiesti sinele, dar sinele nu se vor a fi inlocuite. Vrei sa faci ceva, dar nu esti lasat sa faci nimic. Te uiti pe geam, un rasarit superb iti loveste retina. Vezi niste nori sparti de razele soarelui, exact cum esti sufletul tau acum spart de durere. Te gandesti ca nu mai are nimic nici un rost, dar esti mai puternic decat atat. Lasi trenul acolo, sinele tot acolo, in fond, sunt ale tale si nimeni nu poate sa le ia. proprietatea ta. Maine ai sa iti cumperi o trusa de scule profesioniste, utilaje si tot tacamul si ai sa repari sinele singur, de la un capat la altul si nu ai sa te lasi pana nu ai sa termini. In fond, esti ca si mort acum. Poate ca nu vei apuca sa te bucuri tu de efortul tau, esti sigur de asta, dar gandul acesta nu te doare. Nu vrei decat sa repari niste sine de pe un drum superb! Chit ca se vor bucura altii de acest drum, care trebuia sa fie al tau, esti impacat. Incetul cu incetul, zi de zi, sinele arata din ce in ce mai bine. Nu stii niciodata daca vei apuca sa termini si sa te si bucuri de drum. Dar o faci cu multa iubire, pentru ca tu iubesti. Iubesti si nimeni nu iti poate lua asta. Esti foarte lovit, mort de oboseala si indurerat dincolo de lacrimi. Dar iubesti. Si o vei face! Pentru ca esti puternic, pentru ca poti si pentru ca merita.

Ai reparat sinele. Acum te indrepti, victorios spre trenul tau. Oare va mai porni dupa atata timp si atata durere?