
Cristian Galani. 27 februarie 2007. Limfom malign non hodgkin IVB. Informaţii neimportante pentru un observator neutru, dar care au marcat iremediabil viaţa celor care şi-au pierdut fiul, tatăl, soţul, fratele şi prietenul în urma cu o zi din cauza unei boli necruţătoare. Cancer. Totuşi în ciuda sfârşitului tragic, Cristian Galani a fost un om dăruit vieţii care şi-ar fi dorit să rămână în amintirea oamenilor prin modul în care a trait – nu prin cel în care a murit. Şi-a privit suferinţa cu un ochi sarcastic, denumind-o de multe ori « cancer de gherilă », iar curajul cu care a înfruntat boala este acelaşi curaj care i-a marcat întreaga viaţă.
Cu aceste gânduri dorim să îl conducem pe Cristian Galani pe ultimul drum, dar nu fără a le mulţumi tuturor celor care ne-au stat alături fie spiritual, fie material.
De asemenea trebuie menţionat ca, deşi transplantul nu a fost realizat, donaţiile dumneavoastră au fost folosite în încercarea de a-i alina suferinţa şi ne-au ajutat să acoperim costruile de spitalizare ale clinicii din Viena unde a fost internat.
Îi aşteptăm pe toţi cei care doresc să ne fie aproape în momentul despărţirii de Cristi la Cimitirul Sfânta Vineri, de pe Calea Griviţei nr. 202 unde va fi inmormântat. Slujba va începe maine de la orele 13:00.

4 comentarii:
Draga Alexandru,
Stiu ca in astfel de momente cuvintele sunt de prisos, dar vreau sa stii ca suntem alaturi de tine si de familia ta in aceasta grea incercare prin care treceti. Si nu sunt vorbe in vant... Acum aproape 4 ani am trecut printr-o experienta similara, mi-am pierdut tatal, tot dupa o lunga suferinta... Deci, stiu exact ce simti!
Imi doresc ca D-zeu sa iti dea puterea sa depasesti aceasta rascruce a destinului tau, sa cinstesti memoria fratelui avand o viata implinita din toate punctele de vedere: social, profesional, asa cum, probabil, i-ar fi placut si lui.
D-zeu sa il odihneasca!
Buna!
Din pacate am aflat atat de tarziu, chiar ieri, 16.04.2009. Am lucrat pt. Dl. Galani in 2002-2003 si am numai amintiri frumoase legate de acea perioada. Sunt socata de ceea ce am aflat. Nu imi vine sa cred ca nu mai este! A fost un om tonic, extraordinar, deosebit! Cea mai frumoasa amintire este legata de un moment in care simtea ca eram triste sau aveam probleme (eu si colega mea de atunci)si ne punea sa ascultam piesa "Sfarsitul nu-i aici" - Pasarea Colibri...
Este foarte, foarte trist...
Nu stiu ce sa spun...
Alexandru,
ciudate sunt...caile internetului...dintr-o alta cautare am gasit postarea ta despre Cristi...Imi pare rau pentru tine...pentru el...pentru copilul pe care vad ca-l tine asa de frumos in brate...Sa revin...L-am cunoscut pe Cristi...acum multi ani...in 1995...ce mult pare...am lucrat impreuna la o firma,viata a facut ca fiecare sa-si urmeze destinul si ne-am pierdut in torentul tumultos...o parte din formarea mea...i-o datorez si lui...nu mi-a fost prieten sau iubit...dar pot sa spun ca emana vitalitate si stralucea in tot ce facea...avea o fire puternica si luptatoare...m-a impins in multe de la spate si m-a facut sa vad ca pot mai multe si sa-mi doresc mai multe de la viata...odihneste-te in pace Cristi!
Trimiteți un comentariu