Aseara am iesit cu scoica la plimbare. Pe Adrastus am salvat-o anul trecut dintre valuri. Mi-a povestit ca venise nisipul peste ea si se ineca. Mi-a zis ca vrea sa vina la mine. Cine nu si-ar dori o scoica, m-am gandit atunci? Asa a inceput o prietenie. Prietenia!
Iesind in orash cu scopul de a bea cateva beri cu o mana de oameni, pe care i-am strans cu oarecare dificultate in acelasi loc, scoica mea privea pentru prima data gri-ul citadin. Se tinea timid de coltul buzunarului meu, in asa fel incat sa nu poata decat sa vada. O masina traversa lin de la un colt la celalalt al intersectiei ce imi aparea in fata. Soferul plangea.
- Unde e marea? ma intreba Adrastus...
- Departe.
- Vreau la mare!
- Si eu...
Pentru o secunda am crezut ca am ajuns la plaja, mirosul de nisip umed ne umezea narile... Momentul in care imaginea exteriorului mi-a invadat mintea, o lacrima a inceput sa curga tiptil din coltul ochiului. Un santier. Nisip. Asistam la procreerea si la nasterea betonului. Plangea si el, parca.
Iesind in Calea Mosilor, Adrastus s-a speriat. Ce viteza... Toti oamenii fug in toate directiile, claxoane, miscare. Totul este dinamic, nu ai timp sa privesti nimic, au trecut cateva secunde si nimeni nu mai e unde era.
Traversez la vederea verdelui fara a scapa insa de claxoanele tuturor soferilor nervosi din cauza modului in care se desfasoara de-la-"a"-la-"b"-ul.
Ajung la magazin. Perechea aia alb-verde de pantofi sport imi fac cu ochii de atata timp... Adrastus se incrunta la vederea lor, gelozia se citeste in privire.
Nu aveau numarul meu. Ma intorc acasa, trist. dau drumul la aerul conditionat, ce cald e. Suna telefonul... Am si uitat de ce plecase d-acasa. Inima-mi bate in gat. Berea ma asteapta si eu am uitat!
Cand il scot pe adrastus din buzunar, era mort. Stiu ca tot ce il poate aduce acum inapoi la mine este mirosul de mare. Vin sa te salvez, prietene!
-alo?!
-HAI BA ODATA!
-MA DA' VOI SUNTETI DISPERATI? AM ZIS CA VIN IN 5 MINUTE, AM AVUT O PROBLEMA! MAI LASATI-MA IN PACE CA AJUNG ACUM!
-HAI MA CA NE GRABIM!
-La mare nimeni nu se grabeste.
-Dar nu suntem la mare
-Da... Hai ca ma duc sa-mi fac bagajul, ne vedem alta data.
23 iunie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Moare pe naiba.Mai repede moare la mare,de la spuma aia,care de fapt vine de la turci,ca isi spala covoarele,si toata spuma vine la romani.Cica,Afrodita s-a nascut din spuma marii bla bla..mda..si o ciuperca ceva se naste din spuma turcaletilor.Ia toarna tu niste acid clorhidric pe scoica sa vezi cum danseaza.Se va zbate ca molusca.
O fi vara nice la mare,dar parca nu se compara cu feelingul ala de 1 mai.Deci da.
Deci da. si cu asta a spus totul :))
ua ce poveste grozava:x
ua ce poveste grozava:x
ua ce poveste grozava:x
ua ce poveste grozava:x
ua ce poveste grozava:x
ma repet?
nu mai conteaza.
ua ce poveste grozava:x
p.s. happy b`day:*
mersi mult :)
pana la urma te-ai lamurit cu conjugarea aia? :)
Trimiteți un comentariu