ATENTIE!!! este o postare care nu va avea nici o noima pentru cititorul oarecare. Articol bine directionat. Multumesc pentru intelegere!
Unul din cele mai dificile lucruri pe care le-am intampinat este acela de a fi cu adevarat sincer cu o persoana.
Onestitatea adevarata este extrem de toxica si foarte putini oameni pot suporta adevarul in continuu. Deobicei, alegem sa filtram informatiile pe care le impartasim cu ceilalti, din mai multe motive, printre care pot enumera: bunul simt, dorinta de a proteja("what you don't know, can't hurt you"), rusine, frica, simplitate etc.
In viata nu am dat decat de foarte putini oameni cu care am putut sa fiu sincer cu adevarat si fata de care am putut sa spun tot ce ma taie capul. Sunt, mai exact, doi la numar.
Sunt o fire analitica. Imi place sa disec, iar in anumite privinte am un spirit de observatie iesit din comun. Compensez pe deplin pentru asta, insa, prin faptul ca mi se intampla sa caut un obiect si un sfert de ora... Obiect pe care orice om l-ar vedea instant. Insa eu nu ma refer la genul asta de spirit de observatie. Ci la cu totul altceva.
Lucrurile mici alcatuiesc imaginea de ansamblu. Niciodata nu poti sa cunosti un om cu adevarat, insa daca il urmaresti cu atentie, poti invata mai multe lucruri despre el in o ora cate ti-ar lua 5 zile sa ti le povesteasca el. Bineinteles, nu e o stiinta exacta, nici pe departe. Si ca sa incep cu romgleza, a lot of it is guess work. Most of the times, my guesses tend to be correct, though. Uneori si eu ma indoiesc de ceea ce vad/spun, insa alteori sunt atat de sigur ca as fi capabil sa imi "pun viata pe masa si sa nu am nicio emotie cum ca as pierde-o".
Sa dau un exemplu. Vorbeam, sau ma certam (nici eu nu mai stiu exact), zilele trecute cu persoana 45 (care in acest moment nu mai tine minte de unde vine chestia asta, acum si-a adus aminte si acum rade; yeah, I love you too ). Si ii zic la un moment dat ca eu cred ceva despre copilaria sa. Aia a fost ceva ce banuiam, insa nici de departe nu eram sigur... S-a si dovedit ca ma insel... Alte dati, insa, (ceva mai indepartate decat "zilele trecute") au pornit discutii in contradictoriu din cauza asta. Totul pornind de la faptul ca eu spuneam ce credeam, cu cea mai mare sinceritate. S-a dovedit ca aveam dreptate, insa nu despre asta este vorba.
Este vorba despre faptul ca aceasta sinceritate dura este si al naibii de greu de digerat. Pentru ca in momentul in care ii spui unui om verde in fata absolut tot ce crezi tu, in conditiile in care nu ai niciun drept sa faci asta, faci atac la persoana. Este inevitabil. De ce ar suporta asa ceva un om sanatos la cap? Eu cred cu tarie ca nu ar face-o.
De aceea am intalnit numai 2 astfel de oameni in viata mea. Si, uneori, spui niste lucruri pe care iti doresti sa le fii tinut pentru tine. Insa pica in moment, si chiar daca nu ar iesi la suprafata chiar atunci, tot ar exista o dilema. Cand bazezi o relatie pe [motto-ul] "no secrets, no lies, I want to know what you think, what's your opinion at all times", insa te abtii dintr-un motiv sau altul la un moment dat, atunci de ce te mai chinui in restul timpului? O faci degeaba.
Evident, cel mai bun drum este calea de mijloc. Insa exista oameni care te imping la mai mult, si pe care vrei sa ii impingi si tu la randul tau. Pentru ca simti ca se poate. Iar asta nu o poti face mintind. Iar daca, pe deasupra, au si o toleranta crescuta la adevar, atunci poti spune ca ti-ai gasit omul. Insa, uneori, adevarul te poate inapoia multi pasi. Cred ca pana la urma balanta se echilibreaza singura, si cred ca daca reusesti sa gasesti un astfel de om in viata, unul singur macar, esti norocos. "It takes a great deal of bravery to stand up to your enemies, but a great deal more to stand up to your friends". Trebuie sa ai sange mult pentru asta. Mult de tot.
Am vazut zilele trecute multi oameni adusi si pusi intr-un loc. Multi dintre care nu aveau legaturi individuale. Fiecare cu lucruri de ascuns, evidente. Insa dintre cei pe care ii stiam mai putin spre deloc, unul singur nu avea nimic de ascuns. Modest si onest, asa cum ii sade bine oricarui barbat, parea ca se simtea bine. A eticheta un om dupa "a lot of guess work" nu este just, e adevarat. Insa toti punem etichete, voluntar sau nu. Iar a ascunde asta mi se pare lipsit de sinceritate. L-am etichetat. Ca sa fiu sincer, facusem asta cu mult timp in urma. Insa acum am actualizat informatia, ca doar a crescut tva-ul intre timp. Si a trebuit sa actualizez si eu.
A spune asta, insa, e toxic. Te trimite multi pasi inapoi si daca se tot aduna, te poate costa mult. 5% nu e de ici de colo. Insa exista o posibilitate, mica ce-i drept, sa castigi. Si daca reusesti sa castigi asa, printr-o modalitate ce ar face orice om normal sa te bage-n a' ma-tii urgent, atunci e clar ca ai obtinut ceva legendar. Iar asta nu apare decat o data.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu