Gîngurind un gând... (Copil imbecil)

Sunt unele momente în care simţim că ceva nu merge, că ar putea fi mai bine fără să putem specifica ce anume nu este aşa cum ne-am dori. E un fel de răscoală interioară împotriva sinelui amestecată cu furie şi un fel de frustrare.
Atunci şi poate nu numai atunci nu ne dăm seama că suntem fericiţi. Atunci uităm că e mai rau pe lume. "Doamne fereşte de mai rău". Uitam cât de puţin îi trebuie unei fiinţe umane pentru a fi fericită. Poate de aceea viaţa ne ma "ia de guler", ne pălmuieşte sau poate chiar ne tăvăleşte puţin încruntându-se şi şoptindu-ne: "Fii atent cum gândeşti! Bucură-te că eşti aşa cum eşti!"
Boala este un lucru, mai bine spus o stare teribilă. Nu o poate inţelege decât cel care îi este dator... Nu doresc nimănui să aibă parte de ea...
Nu ştiu ce m-am gandit când am început să scriu rândurile "de faţă". Ştiu insă ce aş vrea sa fie în continuare...
Sunt conştient de faptul ca, teoretic, viaţa mea abia acum a decolat si ca am ajuns in stadiul in care aleg destinaţia. Sunt doar eu, avionul care mă duce şi cerul. Astea sunt limitele... Unde voi ateriza? Greu de zis acum... Probabil head forward în ocean.
Nu vreau să privesc atât de în perspectiva, hai mai întâi sa ne concentrăm la a ajunge la "cruising altitude" (se spune ca decolarea şi aterizarea sunt cele mai dificile momente dintr-un zbor...) şi vedem dup-aia. Hop-ul cel mare nu a trecut incă... Dar mai e puţin.
Poate ca într-o zi ma vei înţelege... Până atunci voi rămâne cu melodia...

Mie personal aceasta interpretare a lui Marilyn Manson mi se pare printre cele mai bune cover-uri din istoria muzicii. I can feel every word of the lyrics... I'm sorry I don't pray that way...