Zarurile au fost aruncate.

Sunt momente in viata cand devine foarte greu sa discerni ce a fost de ce este, ce este de ce va fi. Sunt stari interioare conflictuale in care nu esti convins ca ceea ce vrei, vrei defapt, in care nu stii daca ceea ce consideri a nu mai avea relevanta poate totusi are.
In astfel de momente nicio decizie pe care o iei nu stii daca este buna sau nu, intrucat cu fiecare pas pe care il faci, nu stii daca te apropii de un balans pierdut sau treci de punctul limita fata de care te mai poti redresa. In astfel de momente trebuie sa analizezi cu grija situatia in care esti, sa simti foarte bine cand si unde trebuie sa aplici contrabalansul pentru a reusi sa te stabilizezi. Un simt al echilibrului cat mai bun este indicat.

Ceea ce este cu adevarat trist este ca nu poti uni punctele care formeaza imaginea de ansamblu uitandu-te in viitor, ci numai uitandu-te in trecut.Drept urmare, orice hotarare ai lua, o iei mai degraba pe pipaite decat in cunostinta de cauza. Cred cu tarie ca deciziile pe care le iau au fiecare un scop si cred cu tarie ca acel scop se va desfasura in fata ochilor mei la un moment dat. Nu pot decat sa sper ca imaginea pe care o voi vedea in acel moment sa fie si cea pe care mi-o doream, Este putin ironic, daca stai sa te gandesti; e ca si cum ai merge pe strada cu ochii lipiti de ceafa, in loc sa fie de frunte. De aia si viata e un drum atat de putin neted. Daca am putea sa mergem cu spatele, probabil ca am si reusi sa evitam multe dintre gropile si damburile de care ne lovim orbeste.

In timp ce amestecam zarurile in pumn cu scopul de a le arunca, ma gandeam daca pot sau nu sa ma hazardez atat de mult. Cred ca am reusit. Sper.
Zarurile au fost aruncate. Iar ce vad, pana acum, uitandu-ma inapoi, este extraordinar.